acces parolat
Acum 11 luni
luni, 22 decembrie 2008
duminică, 21 decembrie 2008
sâmbătă, 20 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
Poezie ... Stare...
în fiecare dimineaţă
camera îşi ondulează pereţii
după umbletul tău,
trecut prin respiraţia ta
părul îmi miroase a măr proaspăt tăiat
braţele a linişte nouă.
dimineaţa devreme
îmi prizez visele
cu genunchii lipiţi de marginea mesei,
păşesc apoi stângaci
cu gândurile tale
îngrămădite între picioare.
serile îmi strecori pe sub uşa genelor
apusuri la plic
în depărtare oamenii strălucesc.
camera îşi ondulează pereţii
după umbletul tău,
trecut prin respiraţia ta
părul îmi miroase a măr proaspăt tăiat
braţele a linişte nouă.
dimineaţa devreme
îmi prizez visele
cu genunchii lipiţi de marginea mesei,
păşesc apoi stângaci
cu gândurile tale
îngrămădite între picioare.
serile îmi strecori pe sub uşa genelor
apusuri la plic
în depărtare oamenii strălucesc.
miercuri, 17 decembrie 2008
Poezie...
Poem pentru tine |
Fereastra camerei mele are vedere spre inima ta
E reacţia culorii negre atunci când în faţa ei
Se iveşte brusc o mare de alb
Ca o torpilă care trece prin carena de lemn a unui vas cu pânze
Urmată de un stol de păsări negre
Care îşi vor face cuibul în minutele tăcute
El, ea, negru şi alb
Stau aruncaţi pe o coastă printre religiile care au deraiat
De la fericire
E momentul cel mai important al zilei
Când cei doi se adună într-o singură culoare
Şi atunci cel mai curajos dintre profeţi
Va picta pereţii coridorului către Dumnezeu
Nu va fi nici zi, nici noapte, nici viaţă, nici moarte
Doar o singură culoare ca o ferestră deschisă mereu
Fereastra camerei mele are vedere spre inima ta
E reacţia culorii negre atunci când în faţa ei
Se iveşte brusc o mare de alb
Ca o torpilă care trece prin carena de lemn a unui vas cu pânze
Urmată de un stol de păsări negre
Care îşi vor face cuibul în minutele tăcute
El, ea, negru şi alb
Stau aruncaţi pe o coastă printre religiile care au deraiat
De la fericire
E momentul cel mai important al zilei
Când cei doi se adună într-o singură culoare
Şi atunci cel mai curajos dintre profeţi
Va picta pereţii coridorului către Dumnezeu
Nu va fi nici zi, nici noapte, nici viaţă, nici moarte
Doar o singură culoare ca o ferestră deschisă mereu
sâmbătă, 13 decembrie 2008
Minicomputer similar creierului..
Cel mai puternic calculator, creierul uman, a fost recreat, la scară extrem de mică, de către oamenii de ştiinţă. Aceştia au dezvoltat o maşinărie nu mai mare de câteva molecule, care simulează felul în care funcţionează creierul uman, notează publicaţia online Live Science. Dispozitivul este capabil, deocamdată, să efectueze de 16 ori mai multe operaţiuni decât un cip obişnuit de calculator. Cercetătorii au sugerat că invenţia ar putea efectua, în viitor, cam de 1.000 de ori mai multe operaţii decât un cip. Această maşinărie ar putea fi folosită drept bază pentru un computer foarte puternic sau drept element de control al unor gadgeturi complexe.
Dispozitivul este format dintr-un compus numit duroquinone, o moleculă care seamănă cu o farfurie hexagonală cu patru conuri ataşate de ea, „ca o maşină mică”.
Duroquinone este mai mic decât un nanometru sau a miliarda parte dintr-un metru. Maşinăria similară creierului uman este compusă din 17 astfel de molecule. Una stă în mijloc, înconjurată de celelalte 16, iar invenţia este aşezată pe o suprafaţă de aur. Oamenii de ştiinţă fac operaţiuni transmiţând pulsuri electronice moleculei din mijloc, cu ajutorul unui ac extrem de subţire. De vreme ce molecula centrală le controlează simultan pe celelalte 16, un singur puls electric poate avea, matematic vorbind, 4,3 miliarde de rezultate diferite.
Dispozitivul este format dintr-un compus numit duroquinone, o moleculă care seamănă cu o farfurie hexagonală cu patru conuri ataşate de ea, „ca o maşină mică”.
Duroquinone este mai mic decât un nanometru sau a miliarda parte dintr-un metru. Maşinăria similară creierului uman este compusă din 17 astfel de molecule. Una stă în mijloc, înconjurată de celelalte 16, iar invenţia este aşezată pe o suprafaţă de aur. Oamenii de ştiinţă fac operaţiuni transmiţând pulsuri electronice moleculei din mijloc, cu ajutorul unui ac extrem de subţire. De vreme ce molecula centrală le controlează simultan pe celelalte 16, un singur puls electric poate avea, matematic vorbind, 4,3 miliarde de rezultate diferite.
Anul nasterii,inscris in cristalinul ochilor..
Prin datarea cu carbon radioactiv a cristalinului ochilor, vârsta unei persoane decedate ar putea fi stabilită cu relativă precizie, consideră o echipă de cercetători de la Universitatea din Copenhaga. Până la vârsta de doi ani, proteinele transparente care permit luminii să ajungă la retină sunt încă în formare, dar ulterior structura lor rămâne neschimbată de-a lungul vieţii. Stabilirea vârstei prin aplicarea izotopului de carbon C-14 asupra proteinelor respective a avut rezultate mai precise în cazul unor oameni născuţi între 1945 şi 1960, când au avut loc cele mai multe testări de bombe nucleare din lume. Aceste teste au dispersat particule infime de material radioactiv în atmosferă, dar care au pătruns în alimentaţia omului, ajungând până în cristalinul ocular.
Oaza de viata sub Antarctica
Continentul din sudul extrem al planetei nu este, se pare, doar un deşert îngheţat, ci un mediu complex ce conţine o oază de viaţă, spun cercetătorii. Ei au descoperit un sistem subglacial de ape complex, unde trăiesc nenumărate microorganisme.
Acest sistem ar avea o întindere chiar mai mare decât Statele Unite, ceea ce l-ar transforma în cel mai extins mediu umed de pe planet. Dacă se îndepărtează calota, spun cercetătorii, ceea ce reiese este un teren asemănător cu un peisaj de pe pământul “normal”.
Sistemul studiat cuprinde la fluvii subterane până la cascade şi lacuri izolate sub gheaţa groasă. Lacurile – izolate de atmosferă de mai bine de 30 de milioane de ani curg prin subteran şi se varsă în Oceanul Polar. Ele reuşesc să rămână fluide pentru că stratul de gheaţă acţionează ca o pătură şi reţine căldura emanată de pământ.
Acest sistem ar avea o întindere chiar mai mare decât Statele Unite, ceea ce l-ar transforma în cel mai extins mediu umed de pe planet. Dacă se îndepărtează calota, spun cercetătorii, ceea ce reiese este un teren asemănător cu un peisaj de pe pământul “normal”.
Sistemul studiat cuprinde la fluvii subterane până la cascade şi lacuri izolate sub gheaţa groasă. Lacurile – izolate de atmosferă de mai bine de 30 de milioane de ani curg prin subteran şi se varsă în Oceanul Polar. Ele reuşesc să rămână fluide pentru că stratul de gheaţă acţionează ca o pătură şi reţine căldura emanată de pământ.
Lentile de contact,conectate direct la internet ..
O pereche de lentile de contact, incrustate cu mici circuite electronice mai subţiri decât un fir de păr, ar putea fi primul pas către construirea unui „ochi bionic” care să redea vederea celor care au pierdut-o ori să extindă câmpul vizual al oricui.
Minicircuitele sunt plasate exact în punctele pe pe suprafaţa ochiului care nu împiedică vederea, iar dimensiunea lor le face aproape invizibile şi cu nimic susceptibile a îngreuna suplimentar o lentilă de contact obişnuită, consideră inventatorii de la Universitatea din Washington.
Până acum, numai şobolani de laborator au purtat, câteva minute, asemenea lentile, timp în care nu s-a constatat nicio reacţie de respingere a lor. Dar este încă nevoie de cercetări asupra felului în care ochiul uman funcţionează, înainte ca circuitele să suplinească afecţiunile retinei, iar imaginea să se formeze chiar pe suprafaţa lor.
Atunci, circuitele ar putea recepta date prin internet, încât un şofer să nu-şi ia ochii de pe drum pentru a consulta indicaţiile de trafic, iar un lucrător să primească în timp real instrucţiunile pentru manipularea vreunui echipament sensibil.
Pentru pasionaţii de jocuri pe calculator, purtarea unor asemenea lentile ar reprezenta o pătrundere şi mai adâncă în lumea virtuală. Inventatorii sunt convinşi că publicul va fi imediat convins să le poarte. Cel mai bun exemplu sunt căştile Bluetooth pe care le poartă astăzi milioane de oameni, deşi acum cinci ani nu erau considereate decât o ciudăţenie.
Minicircuitele sunt plasate exact în punctele pe pe suprafaţa ochiului care nu împiedică vederea, iar dimensiunea lor le face aproape invizibile şi cu nimic susceptibile a îngreuna suplimentar o lentilă de contact obişnuită, consideră inventatorii de la Universitatea din Washington.
Până acum, numai şobolani de laborator au purtat, câteva minute, asemenea lentile, timp în care nu s-a constatat nicio reacţie de respingere a lor. Dar este încă nevoie de cercetări asupra felului în care ochiul uman funcţionează, înainte ca circuitele să suplinească afecţiunile retinei, iar imaginea să se formeze chiar pe suprafaţa lor.
Atunci, circuitele ar putea recepta date prin internet, încât un şofer să nu-şi ia ochii de pe drum pentru a consulta indicaţiile de trafic, iar un lucrător să primească în timp real instrucţiunile pentru manipularea vreunui echipament sensibil.
Pentru pasionaţii de jocuri pe calculator, purtarea unor asemenea lentile ar reprezenta o pătrundere şi mai adâncă în lumea virtuală. Inventatorii sunt convinşi că publicul va fi imediat convins să le poarte. Cel mai bun exemplu sunt căştile Bluetooth pe care le poartă astăzi milioane de oameni, deşi acum cinci ani nu erau considereate decât o ciudăţenie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
